Monday, February 11, 2013

The sun is gone


Azi m-am trezit devreme…la fel de devreme ca in fiecare zi de munca, inainte sa sune ceasul meu, inainte sa sune ceasul tau. Doar ca nu am urmat rutina, nici nu am indraznit sa deschid ochii…stiam ca nu esti acolo, stiam ca nu are cine sa-mi zambeasca inapoi.

M-am rasucit de pe o parte pe alta, am incercat sa mi te scot din minte, am incercat sa deschid ochii si sa zambesc, dar nu am reusit…nici macar sa deschid ochii. Am asteptat tipatul ceasului care parca a venit prea greu. Am deschis ochii dar n-am vazut altceva decat o perna singuratica si un pat gol. Stii ce am facut la culcare? Perna portocalie care iti place tie am pus-o in locul tau…

Au trecut secunde, au trecut minute, au trecut ore, dar tu nu ai trecut… si stiu, te-am ranit, te-am facut sa suferi, am scos ce era mai rau din tine. Tu mi-ai adus soarele, eu ti-am adus norii. Tu mi-ai adus zambete, eu ti le-am furat si le-am inlocuit cu tristete. Tu mi-ai oferit fericirea, eu te-am facut nefericit…

Asa ca am sa tac, am dispar usor pana cand orice amintire placuta va disparea din mintea ta dar am sa te pastrez cu mine.
As da o viata in schimbul unui scurt moment de fericire deplina!

1 comment:

KDR said...

Ai grija la ceea ce oferi la schimb. Si eu imi zic ca as da o viata pentru o clipa plina, dar e nedrept sa ne furam clipele pentru un strop de fericire, nu?
Caci s-ar putea chiar sa alergam prin viata fara sa o simtim, incercand sa atingem himere.
Mie mi se intampla.