Ma uit din cand in cand la filme. Imi plac povestile, desi sincer prefer sa le citesc si sa-mi imaginez, sa creez eu filmul in mintea mea, dar totusi ma uit la filme. Si recent, la sugestia unei prietene, m-am uitat la un film din ’98. Nu stiam nimic despre el, pentru mine era doar un titlu, dar acum Barbierul sin Siberia ma bantuie.
Nu ma impresioneaza usor un film. De obicei uit tot ce am vazut. Daca ma intrebi a doua zi, tin minte prea putin…dar nu si de data asta.
Desi nu e un film nou, este impresionant, atinge unde trebuie. Da, probabil atinge femeile, nu stiu care e reactia unui barbat la un asemena film, dar la noi sigur functioneaza. De ce? Pentru ca este o poveste de dragoste, una dintre cele mai dureroase povesti de dragoste. Si daca vorbele mele nu sunt de ajuns, probabil ajuta sa adaug ca regizorul filmului e rus, actiunea se petrece in rusia si majoritatea actorilor sunt rusi.
Si inca odata mi s-a subliniat ideea ca dragoastea doare. Doare ca dracu. Ca te face sa zambesti o luna ca apoi sa aicce suferi o viata…si nicodata nu trece, nu se vindeca. Este precum cancerul, nu o mai vezi, dar este inca acolo.
Un film care chiar mi-a intaratat toate sentimentele si care m-a facut sa plang…de cel putin 5 ori… :)
http://www.youtube.com/watch?v=1iggZwwhWK0
No comments:
Post a Comment