Toamna in franceza

Au trecut zilele de vara
A cazut prima ploaie de toamna
Norii isi cam fac de cap, se aduna toti deasupra orasului.
Oamenii la fel, se aduna toti inapoi intre cladirile gri
Statul la terase nu mai e parca la fel de placut, incepem sa cautam iar grotele incinse.
Lucrurile incep sa revina la normal, poate asta era exact schimbarea de care aveam nevoie, revenirea la viata.
Pana si duminica in « familie » a revenit si imi era asa dor de ea.
Fiecare mai are cate ceva de rezolat, ceva de gasit, ceva de terminat, dar incet incet o luam pe drumul cel bun.
Si stii ce…parca m-as apuca de invatat iar franceza

Lectie

Oamenii vorbesc despre incredere. Oamenii au incredere.
Dar cum ai incredere? In cine ai incredere? Cum si cui oferi incredere?

Unora li se pare ca e un “lucru” oarecare, il oferi oricui, il imparti oricum.
Cum sa te joci cu increderea ?

Eu sunt totusi dintre cei care nu o ofera degeaba, increderea trebuie castigata cumva.
Nu, nu in turniruri, dueluri sau alte metode de basm.

Si atunci, cum se castiga increderea ?
Metode exista, fiecare trebuie totusi sa o gaseasca pe cea potrivita, poate o vorba buna, poate un gest bine gandit.
Si ar mai fi ceva, prin eliminarea urmelor de indoiala, prin evitarea gesturilor prostesti si cuvintelor aruncate pe negandite.

Dar cine se gandeste la asta ? Cine vreodata isi da seama ca un lucru minor poate zdruncina totul ?
Si cum iti dai seama cand increderea s-a pierdut ?
Si cum o ridic la locul ei inapoi?

Increderea…nu o oferi oricum, ci “impachetata” in vorbe gandite, in gesturi sincere, in actiuni calculate. Si odata scapata printre degete…poti lua totul de la capat dar rezultatul nu ti-l mai garanteaza nimeni si nimic.

Trezirea

Si apoi deschizi ochii. Vezi soarele, vezi norii, cerul albastru, vantul adie placut…si realizezi ca viata nu este atat de rea.
Viata ta depinde de tine, nu de oameni. Daca vrei sa fii fericit leaga-ti viata de un scop, nu de oamnei.
Viata mea e legata de un scop pe care nimieni nu mi-l poate lua.
Oricine trece pe aici poate pleaca cu ceva, dar nu cu fericirea mea.
Ea este singura care conteaza, si nu am sa o dau. Poate voi uita de ea pentru cateva secunde, poate mi se va parea ca am pierdut-o, dar ea e mereu inchisa bine iar cheia…cheia am aruncat-o.

Cui ii pasa de supararea de o ora cand are in fata o viata intreaga sa treaca peste ?
Cui ii pasa de 5 minute de cuvinte in contradictoriu cand tocmai a incheiat o noapte perfecta ?

Si apoi te trezesti, si realizezi ca visul urat este departe.

Ia gandurile si du-le departe, fugi cu visele negre in noapte

Jocuri periculoase

Jocul asta nu e pentru mine, ar fi trebuit sa stiu asta pana acum.
E ca si cum as invatza regulile la poker, oricum niciodata nu voi reusi sa joc, cu atat mai mici sunt sansele sa castig vreodata.

Oricum incercarea de a invata jocul nu e niciodata apreciata, si totusi eu insist, incerc…pana cand iar o sa pierd, sau pana cand o sa ma satur de jucat.
Uneori chiar ma intreb ce ma tine in jocul asta…probabil e exact ca la jocurile de noroc, o dependenta, sau poate e altceva, mai profund.

Si stii care-i partea care ma intriga mereu ? Partea care ma scoate din sarite ?
Ca mereu cineva ramane cu amintirie, mereu cineva se trezeste sa spuna « Eu imi amintesc (scuze de cacofonie) ca era frumos, ca ne-am simtit bine »

Da ? Asa crezi ? In cazul asta, uite unde duce fericirea.

Take me out of here !

Inca o noapte cu cosmaruri.
Ma intreb de unde pana unde, cum mama dracu s-a gasit sa ma bantuie fix cosmarul ala.
Dispari vis urat. Am scapat odata de tine, nu-mi e frica de tine.

Vorbe aiurea, asemanari, violenta, vise intortocheate si totusi acelasi cosmar.
Imi venea sa pun mana pe telefon, stiu pe cineva care nu doarme in toiul noptii.
Mai bine nu, e ok. Era doar un vis, dubios, dar vis.

In afara de paranoia nimic nu seamana. Totul este diferit, lucrurile stau altfel.
E clar, asta e un semn, am nevoie de un concediu.
Take me out of here !

Si daca totusi visele inseamna ceva?Daca visele anunta ceva, nu doar fac legatura cu gandurile care peste zi reprezentau ceva ?

Le monde bouge

Dap, lumea se misca si noi pe langa ea, noi odata cu ea, unii mai mult decat ceilati invartindu-ne in jurul ei.

Vive la France !

Pana acum nu aveam nici o parere despre francezi, imi erau cumva indiferenti si nu am avut niciodata de-a face cu ei. Weekend-ul asta insa am cunoscut cativa, 8 mai exact.
O trupa de francezi, muzica buna, oameni veseli si foarte anturabili.
Asa ca Vive la France, pentru o noapte de club tare, pentru oamenii pe care ni i-a imprumutat, pentru veselia pe care au imprastiat-o in jur.

E stupid cum nu gasesc cuvintele cand mi-a placut ceva, mai mult de atat nu prea mai pot spune, au fost grozavi, e de ajuns.

Lumea se misca, ei se misca cu lumea, si in drumul lor cu lumea s-au oprit si la noi.

Simtiri

Sentimente…simtiri…
Ce simti tu ?

Ce simt eu ? De ce ma intrebi asta ? Imi pui intrebari de baraj…nu e corect…
Tu ce simti ?

Eu ? Eu nu stu daca simt. Si daca simt, nu stiu ce simt. Am uitat cum se definesc sentimentele.

Cum sa uiti definitia sentimentelor?

Ei nu, nu definitia sentimentelor. Am uitat doar cum sa-mi definesc eu simtirile. Nu mai stiu care e ura, nu mai stiu care e doar simpla antipatie, nu mai stiu care e respectul, care e iubirea, care e simpatia sau scarba. Nu mai stiu sa le definesce unul de celalalt.

Hhmmm…da, asa parca ar avea umpic de sens…dar nu chiar destul.
Eu as prefera sa nu simt…sau…as vrea de fapt sa simt…sau…cred ca nici eu nu mai vad diferenta