Jocul asta nu e pentru mine, ar fi trebuit sa stiu asta pana acum.
E ca si cum as invatza regulile la poker, oricum niciodata nu voi reusi sa joc, cu atat mai mici sunt sansele sa castig vreodata.
Oricum incercarea de a invata jocul nu e niciodata apreciata, si totusi eu insist, incerc…pana cand iar o sa pierd, sau pana cand o sa ma satur de jucat.
Uneori chiar ma intreb ce ma tine in jocul asta…probabil e exact ca la jocurile de noroc, o dependenta, sau poate e altceva, mai profund.
Si stii care-i partea care ma intriga mereu ? Partea care ma scoate din sarite ?
Ca mereu cineva ramane cu amintirie, mereu cineva se trezeste sa spuna « Eu imi amintesc (scuze de cacofonie) ca era frumos, ca ne-am simtit bine »
E ca si cum as invatza regulile la poker, oricum niciodata nu voi reusi sa joc, cu atat mai mici sunt sansele sa castig vreodata.
Oricum incercarea de a invata jocul nu e niciodata apreciata, si totusi eu insist, incerc…pana cand iar o sa pierd, sau pana cand o sa ma satur de jucat.
Uneori chiar ma intreb ce ma tine in jocul asta…probabil e exact ca la jocurile de noroc, o dependenta, sau poate e altceva, mai profund.
Si stii care-i partea care ma intriga mereu ? Partea care ma scoate din sarite ?
Ca mereu cineva ramane cu amintirie, mereu cineva se trezeste sa spuna « Eu imi amintesc (scuze de cacofonie) ca era frumos, ca ne-am simtit bine »
Da ? Asa crezi ? In cazul asta, uite unde duce fericirea.
No comments:
Post a Comment