Monday, January 5, 2009

Vocea


O zi oarecare. Desi nu este tarziu, intunericul a pus stapanire pe tot in calea sa, intunericul si frigul de ianuarie. In jurul meu este insa lumina, multa lumina.

In spatele meu aud o voce calda ce rosteste doua trei vorbe si tresar. Imi place vocea asta, imi place intonatia si stilul de povestitor care nu pierde niciodata sirul. Poftesc la buzele alea calde si uscate asa ca ma intorc brusc, dar nu vad nimic. Imaginea a disparut odata cu vocea, la fel de repede cum a aparut.

O naluca, o iluzie ce vine si pleaca la fel de repede ca un vis cand deschid ochii in lumina slaba a diminetii. Imi doresc sa-mi pot aminti macar odata visul, sa nu-mi mai uit gandurile ce zburda libere in minte inainte de a dormi. Din ganduri insa imi amintesc franturi iar din vise doar bucati neclare ale unui déjà vu indepartat.

Si totusi vocea inca o aud, povestile inca curg facand o zi oarecare sa para o poveste captivanta.
Ssshhh daca lasam linistea sa coboare peste noi, poate o vei auzi si tu.

No comments: