Aprinde o tigara, trage adanc, cu pofta, de parca n-ar mai fi fumat de o saptamana…chiar nu a mai fumat de o saptamana. Isi aminteste cum nu fuma nici o tigara singura, cum nu era niciodata liniste, cum mereu zburau cuvinte in vant, iar acum e tacere si tigara ei se duce incet incet.
Norii intuneca cerul, fumul intuneca incaperea, iar gustul fumului pe timp de ploaie e mai dulce.
Intr-o zi pur si simplu nu s-a putu abtine, intr-o zi pur si simplu a izbucnit in siruri, rauri, cascade sarate…picatura dupa picatura, strop dupa strop, alunecau uimitor de usor si se spargeau in balta creata jos.
…iar fumul tigarii este mai dulce in ploaie, si ii place mirosul prafului ridicat de ploaie…si totusi isi doreste ca ploaia sa se opreasca…si ii este dor de sentimentul ala…si te invidiaza pentru ca esti indragostita…
No comments:
Post a Comment