Imi place sa privesc iarna de la geam, cand intunericul noptii inghite orasul si doar felinarele galbui lumineaza drumul. Fulgii plutesc in lumina becurilor palide si se astern lin pe asfaltul rece iar in spatele meu sunetele calme ale unei piese imi tin companie.
Am privit totusi iarna de aproape, i-am atins obrajii pufosi, i-am mangaiat pletele balaie, i-am soptit cuvinte dulci la ureche, si ne-am plimbat impreuna prin padurea de clestar.
Zapada scartaia sub picioare, vantul amutise, crengile se aplecau greoi in calea noastra si ne aratau drumul. Orice zgomot era innabusit de omatul proaspat si tot haosul din jur a disparut cand ne-am intalnit.
Iarna a pictat frumos noptile geroase, a acoperit griul trist al orasului aglomerat si i-a linistit vocea agitata, aruncandu-le intr-o prapastie din munti.
Si totusi prefer sa privesc iarna de la geam…
http://www.youtube.com/watch?v=E4G5MRThhjc&feature=feedrec_grec_index
No comments:
Post a Comment