Putin mister nu strica niciodata, o provocare, o tinta pe care ti-o fixezi singur si stii din start ca nu este usor de dobandit. Asta ne intriga, asta ne intarata. Cu cat este mai greu, cu atat este mai interesant.
Dar cand pleci de la un zero total?
Sa spunem ca vezi ceva ce-ti place, ca privesti de la distant, ca ii zambesti frumos, dar el coboara la prima… mai departe suna a scenariu de film. Ce ai face? In filme se intmpla multe si povestile se termina mereu cu bine. Dar realitatea cum ar fi?
In realitate poate nu faci nimic, dar ai totusi sentimental ala de provocare. Ai vrea poate sa faci ceva nebunesc, la fel ca in filme. Ai vrea sa afli mai multe, ai vrea sa stii ce se ascunde in spatele unui chip misterios.
Am privit si eu un chip misterios si imi place ideea aia de film. Ma amuza cum imi amintesc brusc in rutina zilei un chip zambitor, desi este un zambet mai mult sau mai putin regizat. Am chiar si o voce pe care sa o pun langa chip, asa ca imi suna textul ala scurt si simplu de parca ar fi o adevarata opera de arta. Imi place sa am in memorie o idée ce ma poate bine dispune asa din senin.
Nu pot sa nu ma intreb ce o fi dincolo de imaginea asta, si incerc sa-mi imaginez. Desi sa-mi imaginez este mult spus…incerc sa-i construiesc o personalitate acestui personaj. Recunosc, portretul dincolo de aparente nu imi iese, dar tousi, ce zambet placut…
Zambetul de Superman care isi leapada costumul plicticos pentru a scoate la vedere costumul de super erou, salveaza eroina si ii arunca o privire cuceriotoare…
Super eroul care isi leapada camasa si sacoul pentru a scoate la vedere spiritual inca tanar si proaspat, salvand astfel eroina unei povesti cu covrigei
E frumos sa mai poti inca visa cand rutina te doboara, cand orasul te sufoca, cand realitatea te apasa
No comments:
Post a Comment