Ei bine sunt gata. Gata sa ma dau cu capul de pereti, gata sa nu merg prea departe. Nu am cum sa ma abtin, nu pot sa las in urma obiceiurile cu una cu doua. Si cand ispita imi zambeste in fatza, cum as putea s-o refuz?
Asa ca o sa continui…o sa refuz in continuare sa imbatranesc, o sa-mi iau cremele si medicamentele de intinerit, o sa-mi fac exercitiile de mentinut in forma. Cum altfel sa supravietuiesc?
Si ispita este mmm asa de dulce…
Ispita zambeste frumos, se maimutareste sa ma amuze, face complimente sa ma cucereasca…doar de asta este ispita, pentru ca stie cum sa ma incante.
Si ce daca as putea sa culeg iar cioburi? Si ce daca poate maine o sa treaca tot? Si ce daca fortez timpul sa tina cu mine?
As putea sa ma obisnuiesc cu asta dar hai sa nu grabim realitatea. Hai sa mai tinem umpic timpul in loc. Hai sa mai privim odata rasaritul. Hai sa mai stam 5 minute. Hai sa mai facem asta inca odata. Hai sa ne inchidem in casa pana ne plictisim de peretii albi, pana cand ne va strange incaperea.
Sa ne dam cu capetele de pereti, sa facem haos, sa distrugem tot ca sa putem cladi la loc.
http://www.youtube.com/watch?v=khCokQt--l4
No comments:
Post a Comment