Astazi ma uitam la ea. Am vazut-o la prima ora, mi-a iesit in cale si era ca o raza de soare, ca o gura de aer proaspat de munte. Am studiat-o pe ascuns. Este frumoasa ca o zi de vara. In ochii ei vad o mare curata cum n-am vazut pana acum in realitate. Parul ei flutura perfect in vant parca sa-mi faca in ciuda. Este toata un zambet sincer. Este vesela si plina de bunatate.
Este delicata, feminina, blanda, amuzanta, luminoasa, deschisa, buna, frumoasa, vesela…tot ce mi-as dori si eu sa fiu, tot ce defineste o femeie adevarata.
Si atunci, ce am eu in plus fatza de ea? Nimic. Chiar nimic… eu sunt tot ceea ce ea nu este.
Eu sunt vesela doar la prima vedere. Rasul meu colorat de copil rebel o poate eclipsa in cateva secunde, dar zambetul ei bland dureaza. Zambetul ei este sincer pe cand rasul meu este doar o fatzada, este o masca temporara. Cand spune ea o gluma toata lumea se amuza, cand spun eu o gluma sunt doar rautacioasa.
Eu sunt capricioasa, imi schimb starea intr-o clipita. Acum rad, acum plang, acum pornesc furtuni si daram copaci in cale.Iti spun totul prea direct, prea in fatza desi rareori am dreptate. Ea este mereu vesela iar cand e trista este tot blanda. Pun pariu ca plange pe ascuns si nu o sa afli niciodata adevaratul motiv al tristetii ei. Iti va spune mereu doar ce vrei sa auzi.
Si atunci, ce am eu in plus?
Poate si ea s-a intrebat asta dar sigur nu a primit raspunsul. Pentru ca ea nu ma cunoaste. Ea ma cunoaste doar cum vreau eu sa ma cunoasca, doar asa cum as fi vrut eu sa fiu.
Candva imi vei da dreptate…si atunci, ce am eu in plus?
No comments:
Post a Comment