Monday, September 22, 2008

O zi, o noapte si vitrina cu dulciuri


A trecut o zi si apoi inca una, a trecut o noapte si apoi inca una. Zilele sunt reci dar cu soare, noptzile sunt de-a dreptul inghetzate dar nimic nu ma poate tzine intre peretzii casei. Imi petrec totushi o parte din timp, pana cand dorintza ma scoate de acolo in fuga.

Si ajung, ajungem totzi, stam afara, stam inauntru, stam impreuna, stam singuri, le facem pe toate cele facaute, refacute si nefacute vreodata si ne este bine, astrele tzin cu noi.

Intalnesc pana si chipul ala vioi si il tzin strans in bratze de parca mi-ar fi frica sa nu-l pierd, de parca ma tem ca va fugi cu zambetul meu…dar ii drumul cu incredere, mi l-a lasat deshi s-a pierdut in multzime.

Am zarit ceva ce mi-a atras atentzia in noptzile astea reci. In incaperile incinse de atatea suflete calde, de spiritele hotarate sa se simta bine. Mi-am fixat privirea si am incercat sa n-o ratacesc, sa profit de fiecare secunda in care pot admira acel ceva.

Si-am admirat o noapte si cumva, nu stiu cum, de ce si cand, am admirat si in urmatoarea noapte. Si vreau sa ma intind catre acel ceva, dar nu stiu cum sa ajung…poate o scara m-ar ajuta. Ca un copil mic, privesc la vitrina cu dulciuri dar nu ajung la ea.

Privirea mea e fixa in noapte, in luminile slabe artificiale, si vad dar nu pot atinge.
Si mai trece o zi, si mai trece o noapte si cumva sper ca voi revedea vitrina cu dulciuri…si poate ajung la ea.

No comments: