Rece, rece, si mai rece

Cad din ce in ce ai jos, ma duc la fund, ma inec. Nu mai am aer, nu mai pot respira…ma pierd in vid, ma ratacesc pe zi ce trece in intuneric.
Nu mai vreau sa dorm, nu mai vreau sa visez, vreau sa fiu mereu treaza, cu ochii larg deschisi, sa-mi fie imposibil sa visez si sa-mi pun dorinte.

Vreau sa evadez din viata mea, vreau sa scap de zile ca asta. Mi-a ajuns una calda una rece, macar de ar fi una fierbinte, dar nu….de la una calduta trec la una rece ca un ghetar urias.

Macar de s-ar impietri totul in mine, pentru ca asta simt de fiecare data. Dar nu, e doar un cub mic de gheata, care se topeste prosteste la prima scanteie.

Vreau sa fiu Polul Nord, sa nu ma deranjeze nimeni, sa fiu recele cel mai rece posibil, sa fiu superba Aurora Boreala pe care o privesti mut de uimiro dar pe care nu o vei atinge niciodata.

E frig, dar eu ma simt mai rece decat tot frigul din lume…am tanjit atata dupa caldura, mereu tanjesc dupa caldura, dar def iecare data raman rece.

Ai cazut, te-ai spart in mii de bucati minuscule, si te-am lasat sa zaci pe podeaua rece…papusa de portelan fara suflet…ti-am spus ca asa va fi. Si a fost atat de simplu, ai cazut atat de usor, ti-am intins mana a fost insa prea tarziu.