Mint pentru ca monotonia doare

Mirosi a trecut.

Mirosi a mucegai, a frunze uscate si a pamant umed. Aduci cu tine norii si furtunile. Imi furi mereu tot ce-I mai frumos si mai de pret. Lasi dezastru in urma ta si nicodata nu te intorci, niciodata nu privesti inapoi.

In urma ta au ramas balti pline de noroi si copaci daramati. Pe unde ai calcat nu mai creste iarba iar frunzele copacilor cad doar cand iti simt rasuflarea. Pamantul ingheata cand il calci si toate vietatile fug cand iti aud pasii.

Dar pe mine cu ce ma incalzeste sa te fac personajul negativ al acestei povesti?

Mint, mint sa ma incalzesc, ma amagesc cu amintirile negre ca sa pot uita de zilele insorite. Intorc capul in alta parte cand vad o raza de soare printre nori…m-am obisnuit sa prefer norii.

Si mint in continuare. Mint ca sunt trista, mint ca m-am deprimat, mint pentru ca prefer tristetea in locul nimicului.

Mint pentru ca monotonia doare.

http://www.youtube.com/watch?v=lwRh3byHoOQ