Cand crezi ca uitat…cand totul a trecut de atat timp incat crezi ca nu te mai poate afecta in nici un fel…Cand crezi ca amintirea asta nu mai poate trezi nimic in tine…Cand crezi ca s-a dus orice posibilitate sa te mai treaca fiorii gandindu-te la asta…atunci se intampla ceva…ceva care sa-ti aminteasca.
Un chip asemanator, o privire umpic timida, un gest minor pe care doar tu puteai sa-l observe, felul in care isi aprinde tigara…atatea mici asemanari rascolesc trecutul, iti iau mintile si te duc departe cu ele. Si atunci te intrebi “Si daca…?”
Daca s-ar fi intamplat asa?
Daca ai fi trecut si tu prin asta?
Daca el ar fi avut aceeasi poveste?
Daca tu erai in locul ei?
Daca si in viata ta s-ar fi intamplat la fel…atunci cum ar fi fost, ce ai fi facut?
O lacrima calda se prelinge pe obraz in saptele unui ras ironic si te intrebi “Oara soarta poate fi atat de cruda? Cate poate indura un om?”
Si iti este greu sa te detasezi de povestea asta…pentru ca parea sa fie chiar el...
Din fericire asta nu este povestea voastra totusi, asa ca ridica-te, scutura-ti hainele de praf, sterge-ti lacrimile si …priveste-l…
http://www.youtube.com/watch?v=kAFO574-7_w
No comments:
Post a Comment