Mi-a fost dor de tine ploaie, dar parca nu atat de tare totusi. Imi schimbi starile, imi induci melancolia, imi dai deciziile peste cap. Imi era dor de romantismul tau dar nu si de furia asta cu care ai venit. Imi placi mai mult timida.
Ce aduci tu oare cu tine de data asta? Stii ca dupa o lunga absenta lasi urme adanci in urma? Stii ca desi ma plang acum de fiuria ta, imi va fi dor cand iar vei disparea. De ce semeni tu atat de bine cu un om?
Am chef de ceva imposibil…chiar imi doresc foarte tare ceva imposibil. Dar de asta se cheama “imposibil”. E ca si cum ai cere ca ploaia sa iasa din pamant si sa urce catre nori…ah stai, aia e ceata. Atunci cine spune ca imposibilul este intr-adevar imposibil? De data asta eu o spun.
No comments:
Post a Comment