Keep on smiling

Ce pot sa spun, sunt o persoana vesela, desi dupa cum ma imbrac unora le par EMO =)) (care prin definitie sunt tristi si au tendinte sinucigase).

Trec peste toate cu un zambet. Vorbele rautacioase incerc sa le intorc zambind ironic, curiozitatile nestapanite le ignor, treaba o rezolv bine dispusa, problemele…eh poate ma enervez, ca deh, oameni suntem, dar asta ma intarata sa le rezolv.

Si de ce sa zambesc doar eu? Nu sunt asa egoista, ii fac si pe cei din jur sa zambeasca…mai ales cand am cate o problema, si ma enervez si ma agit s-o rezolv…intrebati-i pe ei daca sunt amuzanta sau nu :))

Asa ca nu e doar pt mine keep on smiling, ci si pentru colegi, pentru cei care imi sunt aproape fizic (cu biroul) si pentru cei care imi sunt aproape de suflet :)
Aduc zambete prin vorbe, prin atitudine, prin fapte si de ce nu prin mici atentzii….

Mda…aduc veselie…va place o primiti, nu va place…treaba voastra.

Naughty or nice

Trebuie sa recunosc ca imi este bine, putin somn chiar acum, dar mi-e bine in general. Si a meritat somnul de acum si cascatul care nu vrea sa se opreasca.

Parca cuvintele imi vin mai usor in minte cand au mai putina importanta, e mai usor sa descriu lucruri trecatoare. Acum insa mi se par ceva mai greu de legat ideile, mai greu de exprimat ce gandesc.

Tosuhi da, chiar a meritat, si nu e prima data cand merita. Intregeste, tinde catre absolut, satisface dorinte, deci e clar ca merita efortul.

Chiar daca in ansamblu totusi e confuz, e oarecum in ceatza, o ceata pe care probabil o vom mentine, este bine, este placut, trezeste pofte, intarata.

Intrebare de sezon : «Ai fost cumine ? »
Crezi ca am sa mint ? Crezi ca am sa raspund ca toata lumea doar pentru a primi ce-mi doresc ? Poate te vei mira, sau poate nu, dar raspunsul meu este scurt si la obiect : « NU »

Desi as putea sa incerc o diversiune, sa te intreb ce intelegi prin asta, sa ma justific, sa iti spun povesti care sa te convinga…nu…raman la varianta mea de raspuns…Si ma intreb, oare ai vrea sa fiu cuminte ?

Pacience is NOT my virtue

Asa si ? Si ce daca ? Ce-i cu asta ?
Imi razi in fata de parca mi-ar pasa…nu dau doi bani pe asta. M-am descurcat mereu, o sa ma descurc si acum, nu am nevoie de nimic si de nimeni ca sa ajung unde trebuie.

Da, e posibil sa fie ciudat, dar ma adaptez la orice. Si da, probabil nu o sa-mi placa, dar nu din vina mea, nu e alegerea mea…voi fi totusi stapana pe situatie.

Cersesc afectiunea in cel mai placut mod, si daca esti in stare sa-mi refuzi aceasta mica placere nu e o problema, nu e problema mea, ti-am spus doar ca ma descurc oricum, nu e o tragedie. Si cand o cer trebuie sa mi-o dai, iar daca ceva ti-a distras atentia..ei bine, nu ma intereseaza. Pentru ca rabdarea mea este mai mult decat limitata.

Da, nu am rabdare, nu-mi place sa astept. N-am asteptat niciodata si nici nu am de gand sa o fac. Ori acum cand cer eu, asa cum vreau eu…ori interesul meu dispare mai repede decat ai putea sa crezi. Timpul meu e limitat, timpul meu fuge prea iute, nu-l pot prinde din urma, asa ca sunt mereu grabita si fara rabdare.

Patience is NOT my virtue.

Nu suna nu suna nu suna, te rog nu suna…
Se aud fluieraturi in fundal

O la dracu, ai sunat…chiar trebuie sa ma trezesc ? Bine fie…mmm…dar mai stai doua minute. Uite ma foiesc se aude scartzaitul patului, ma pregatesc sa ma ridic, mai lasa-ma putin

Mhhhh te rog ? Nici daca te rog foarte frumos ? Nu poti sa dai ceasul inapoi, nu stiu, macar 20 de minute ? Hai te rog te rog te rog…

Dar de ce tragi de mine, de ce nu ma lasi dand din maini? Ah, trebuie sa ma trezesc…

Mmmrrr….ihih alintata…of bine, hai fie, nu mai trage de mine. Gata uite sunt treaza…acum e randul tau.

Haaaii…incearca stiu ca poti. O sa te chinui sa stii, hai deschide ochii.
Ei bine daca nu vrei…hihi haha chicotesc amandoi hai hai inca putin.

Ai vazut ca pot sa te chinui si sa te bat la cap, acum te ridici ? Hai nu mai fi morocanos muah, ii saruta energic fruntea, hai ca ti-a trecut deja.

Mmhhh hai gudara-te, stii ca-mi place hehe, dar tot trebuie sa ne trezim imbratzishatzi

Gata, ochii sunt deschisi, pe geam intra un fir de aer de iarna…brrr…START !

Gandurile

Ma intreb unde dispar oare gandurile ?
E noapte, prin cap imi trec atatea ganduri, atatea idei, vad lucruri frumoase, cuvintele se imbina de minute, totul curge atata de placut. Ma simt bine, sunt la caldura, in siguranta, si nu stiu de ce dar am un zambet larg pe fata in timp ce mintea mea zburda libera.

Stiu ca era totul minunat, mi-a placut fiecare cuvant pe care-l auzeam in gand, fiecare zgomot a avut impact dar acum…acum nu mai stiu nimic. Tot ce mi s-a parut atata de frumos aseara parca a disparut intr-o ceata densa.

Incerc, caut, insist, ma zbat…dar nimic, gandurile s-au pierdut.
Asa ca acum ma intreb iar unde au disparut gandurile ? Unde a zburat inspiratia ?

Sa fiu eu de vina, sa fii tu de vina, nu stiu, dar vreau sa-mi amintesc totul, erau lucruri pe care nu-mi place sa le irosesc.

I wish I had an orange cat

Un dolofan cu blanita portocalie, moale, pufoasa, sa mi se cuibareasca in brate in noptile racoroase de iarna si sa-l aud cum toarce multumit de mangaierile primite in urma cersitului sau adorabil. Sa-l vad cum se alinta pe langa mine de cum deshide ochii, si sa-l tin in brate pana adoarme lenes.

Un nebunatic cu ochii vioi ce alearga jucaus de colo colo, bucuros ca ma vede cand intru in casa, ca apoi, obosit dupa atata agitatie, sa-l ridic usor si sa-i ofer afectiunea pe care si-o doreste si sa-mi ofere acelasi lucru in schimb.

Sa-mi plimb usor mainile pe corpul lui iar el sa se gudure incantat.

Sa-i ofer si sa primesc afectiunea neconditionata.

Imi pasa

As vrea sa-ti spun ca-mi pasa si sa fie adevarata...dar nu-mi pasa, niciodata nu-mi pasa.
Am devenit atat de rece, atat de inumana. Parca as fi facuta din plastic, totul mi se pare fals, lipsit de viata, lipsit de sentiment.

Totul a devenit mecanic, cel mult instinctiv as putea spune, pentru a ma apropia cat de cat de ceva viu. Supravietuirea celui mai puternic, si daca fizic esti cel mic, trebuie sa faci ceva totusi sa poti supravietui, nu poti renunta din start.

Si lupti cu morile de vant poate, sau poate nu...pana la urma si fuga e un mod de a lupta. Sau nu?
Ce mai conteaza, daca asta te ajuta sa supravietuiesti. Si fugi...fugi azi, fugi maine, fugi mereu de toate. Si te impietresti.

Da, ma repet, dar iar incepi sa simti ca nu mai simti.
Vreau sa simt, poate nu crezi dar chiar imi doresc asta...ceva insa nu ma lasa.
Ce nu ma lasa? Instinctul animalic, dorinta de supravietuire. Prefer sa fug, fug de sentimente, fug de suferinta, fug de realitatea prea mare pentru mine si-mi creez universul meu, in care m-am zidit intr-un turn inalt. Ma simt in siguranta impietrita acolo, si din cand in cand deschid fereastra catre lume...si-mi doresc iar sa-mi pese, sa-ti spun ca-mi pasa si sa fie adevarat.