Flori de soc

Am sentimentul de vara in ultimele zile. Parcuri deja inverzite, nu mai vezi de copaci, gramezi de flori, mai mult sau mai putin parfumate, seri racoroase pe care parca abea le astepti, nu doar pentru racoare, ci si pentru agitatia aia pe care o provoaca in interior.

Si plimbandu-ma simt miros de asfalt incins, aud conversatii minore, care sa umple golurile de tacere absoluta, simt mirosul prafului, aud fire de nisip scartand sub pasii grabiti.

In oaza din mijlocul orasului, intr-o seara racoroasa, dau peste ceva ce nu ma asteptam niciodata. Dau peste un miros al copilariei, al drumurilor de vara facute la bunici, mirosul popasurilor in padure, miros de praf si de flori de soc. Aici, in mijlocul agitatiei, miroase a soc.

Parfumul usor dulceag, si totusi atat de discret, ma imbata placut, ma poarta usor spre un taram cu vise linistite, cu ape calme, cu plimbari lungi si vorbe in soapta.

Miroase a soc, miroase a inceput de vara, miroase a confuzie si nestiinta, a dorinta de o mana calda, de o imbratisare sincera.

Vorbele ranesc, dar si tacerea poate sa o faca la fel de tare.
Oare ce este mai grav, sa fii rau intentionat, sau sa ranesti si sa nu-ti dai seama ?

Oricum mirosul de soc indulceste atmosfera, si mirosul de soc adus la picioarele tale aduce zambete incantate de micile gesturi.

Fie ce-o fi

Nu stiu, nici eu nu mai stiu, nici tu nu mai stii, nimeni nu poate sti de fapt.
As vrea sa-mi fie usor sa pot intelege tot, sa fie totul simplu.Dar eh, viata nu e simpla, realitatea e complicata si noi trebuie sa-i tinem piept.

Doare, dar durerea nu e lucru nou.
Ce este azi, ce va fi maine, vom vedea, dar acum fie ce-o fi.

Dar si neoamenii au senitmente

Cold thoughts

Cred ca ar trebui sa renunt la mine.
La mine si la visele mele idioate cu eroi salvatori, cu printi si toate prostiile astea.
Evident exagerez, dar clar trebuie sa incetez sa astept miracole, asa ceva nu exista.
De fiecare data cand ma las iar prada credintei asteia idioate, vine realitatea si imi da o palma zdravana.

« Trezeste-te !!!
Trezeste-te viasatoareo !!!
Nu exista asa ceva decat in imaginatia ta !!!
Nu mai ai 17 ani sa crezi ca mai poti gasi asa ceva !!! »

Si eu ce fac ?
Fac mereu acelasi lucru, cad orbeste in panza intinsa de paianjen, inchid iar ochii si incep sa visez…si iar realitatea ma pocneste.

Once upon a time she had a dream full about love.

Redish

Ziua in care am imbatranit nu mi-a parut deosebita.
Atunci mi s-a parut banal, mi s-a parut normal. Da, cred ca avea dreptate, noua ni se pare NORMAL sa lasati totul pentru noi…si totusi probabil nu este.

Acum ma uit la el, este uscat, este ofilit, dar este acolo. El e ultimul, cel mai viteaz, cel mai rezistent. Mi s-a parut normal sa fie al meu, acum imi dau seama ca a fost DEOSEBIT sa fie al meu, sa il primesc eu.

Vorbeam, faceam un mic plan, erai nehotarat, si brusc, cu incantare in glas, mi-ai zis « Ok, facem ca tine ». Pe moment nu mi-am dat seama de ce, pana cand am urmat ideea mea iar tu ai venit cu el de manutza.

Brusc totul ma inspira, el ma inspira, tu ma insipiri, un gest minor, o vorba in vant, totul ma inspira….care-o fi declansatorul ?
Nu are importanta, m-am trezit din amorteala.

Angry

I was taking a look trough some pictures and I saw something, I saw miself somehow.

No, no, it wasn’t actually me, it was just a simple picture, the back of a man wearing a shirt “angry, young and poor”, and yeah, that’s me.

I do know I’m young.
I’m still young at 27, right?

And yes, I can say I am poor, financially speking I am poor.

And about the angry part…I’m realizing that every day I am angrier than then the day before.
I am angry you are not here.
I am angry my favorit place at sea has changed completely.
I am angry I don’t see what I want too see.
I am angry I don’t own what I wish I owned.
I am angry on your every word.
I am angry for each of your gestures.
I am angry with the hole world.
I am angry when the sun rises, I am angrier when the sun sets.

I want this to stop, I no longer wanna be angry, I no longer wanna be raging, I wish I was nice again.

Straina de mine, straini de tine

Totul arata altfel, totul imi pare strain. Tu arati la fel si totusi ceva s-a schimbat. Nu ma mai simt acasa, nu ma mai simt in largul meu.

Aglomeratia ma sufoca, asfaltul parca imi sta pe suflet si ma tintuieste in bucata aia de drum impietrit, de ploi, de vanturi, de pasi grabiti.

Ma pierd, ma ratacesc, par sa nu ma mai regasesc decat in voci cunoscute, in chipuri familiare, dar nu in suflarea ta, nu in mirosul tau, nu in asprimea ta.

Ne-am simtit bine, dar nu asa ca alte dati. Ne este dor de tine, asa cum erai odata, asa cum ne primei mereu cu bratele deschise, numai pe noi.

Nu stiu daca am sa te mai vad, nu stiu daca imi doresc sa te mai vad…nu asa cum esti, nu ranita, nu schimonosita. O sa-mi fie dor de tine, mai dor decat mi-a fost pana acum.

Vantul mi-a incalcit parul, dar fara firele pretioase de nisip, pielea imi este arsa, dar nu de soarele cald pe care-l adoram, buzele imi sunt sarate, dar nu de la apa de care-mi era atat de sete.

Roata

Amuzant cum se invarte roata...

Ciudat cum acum putin timp nu-mi pasa iar acum imi pasa.

Dubios cum « femeile nu sunt oameni » si totusi au sentimente, cum par vrajitoarele ce-ti bantuie cosmarurile pentru ca in scurt timp sa se transforme in mielusei blanzi.

Haios cum poate uneori sa ti se puna pata pe cel mai mic gest, nevinovat de altfel, si apoi sa ai mustrari de constiinta si sa-ti dai seama ca gesturile mici si frumoase au fost atat de mult, mult mai multe decat cele enervante…si cum nu le-ai vazut pana acum.

« …uneori esti atat de rea, iar alteori poti fi atat de draguta… »
Si daca as fi mai mult buna decat rea ? Daca as aprecia ce e de apreciat si nu m-as mai enerva la orice ?

Uite-ma incercand sa fac asta, uite-ma privind la ruine, uite-ma incercand sa cladesc pe ziduri daramate.
Sa am oare nevoie de o Ana, ca Manole ?