Anul trecut, in acea noapte, am avut un cosmar. Si inca ce cosmar.

Totul a inceput cu o minunata iesire. Trebuia sa ajung intr-unul din cluburile intunecate cu pereti reci si atmosfera fierbinte, cu alcool cu multe grade si minti ametite. Asa ca am inceput…cum era normal, cu o oprire la un non stop, cateva grade in plus si un lichid dulceag, de incalzire.

Tu, el si eu, luptandu-ne in strada cu prada de razboi, tremurand de frig, incalzindu-ne in hohote si aberatii. Cand prada s-a terminat si frigul a inceput sa muste, am pornit catre destinatia finala, si acolo am avut cosmarul. Ce cosmar ? Valentine’s Nightmare !

Déjà aud si vad semne, acea noapte se apropi iar, incet dar sigur. O reclama scurta si pe fuga la radio, culoarea aia care incepe sa se imprastie pe strazi si prin magazine, amorezi in asteptare. Oh la dracu, iar ne invadeaza sarbatorile imprumutate de la altii.

Mi se face rau, imi vine sa vomit cand ma gandesc. Bine ca ei pot face iar noi doar copiem.

Cred ca mi-e dor de inca un cosmar, negru, fierbinte, plin de sange. M-a saturat sa vad snobismul si prostia. Oricum noi vom fi peste ei, oricum noi ne iubim in fiecare zi in felul nostru, si nu avem nevoie de asta pentru a o demonstra.

Déjà prevad, weekend-ul ala va fi rosu, Februarie rosu. Noi ne vom subtia sangele in alcool si vom face dragoste cu muzica. Te iubesc in orice zi, in ziua aia am sa te urasc. O sa fiu propriul meu cosmar si o sa-mi placa, o sa vin cu cosmarul meu peste tine, tu vei visa la fel de urat ca mine.

Let there be a nightmare, an other Valentine Nightmare !

Pana la urma mi-a iesit, am zis doar