A fost odata o vara bantuita de mirosuri de ape, una mai involburata decat cealalta. Mirosul dulce al Dunarii ma urmarea si departe de ea, iar mirosul Marii ma batuia de aproape…dar toamna cu miros de tutun umed mi-a schimbat linia destinului.
Candva eram bantuita de mirosul merelor verzi. Mirosul dulceag si totusi racoritor al merelor verzi, parfum imbatator primavaratic ce ma jndemna spre vara. Usor usor, mirosul a disparut, sticluta cu parfum s-a terminat.
Apoi, in toiul verii, am devenit, recunosc, cumva obsedata de mirosul de tei. Mirosul diminetilor inca racoroase de vara, mirosul serilor tarzii, pretutindeni miros de tei. Dar si parfumul asta s-a pierdut in vant.
Toamna mirosul pamantului prea ud, mirosul frunzelor uscate, mirosul fumului umed, nu mi-au adus nici o placere. Toamna asta, parfumurile n-au avut sentimente, au fost reci si acoperite de ceatza, au adormit.
Iarna, a venit cu parfum de ger, un parfum inghetat si totusi cald. Un parfum accentuat de felinarul puternic din mijlocul camerei, parfum de noapte pana dimineata, dar care dimineata se pierde in aerul prea rece.
Mereu exista cate un parfum sa faca legaturile, un parfum care sa provoace amintiri, sa ravaseasca ganduri…dar parfumurile sunt trecatoare, sticlutele se golesce, si altele le iau locul.
Astept acel parfum care sa mi se potriveasca atat de bine, incat sa nu-l pot inlocui si al carui ambalaj il voi pastra mereu.
Si totusi, nu o sa uit niciodata parfumul…
Candva eram bantuita de mirosul merelor verzi. Mirosul dulceag si totusi racoritor al merelor verzi, parfum imbatator primavaratic ce ma jndemna spre vara. Usor usor, mirosul a disparut, sticluta cu parfum s-a terminat.
Apoi, in toiul verii, am devenit, recunosc, cumva obsedata de mirosul de tei. Mirosul diminetilor inca racoroase de vara, mirosul serilor tarzii, pretutindeni miros de tei. Dar si parfumul asta s-a pierdut in vant.
Toamna mirosul pamantului prea ud, mirosul frunzelor uscate, mirosul fumului umed, nu mi-au adus nici o placere. Toamna asta, parfumurile n-au avut sentimente, au fost reci si acoperite de ceatza, au adormit.
Iarna, a venit cu parfum de ger, un parfum inghetat si totusi cald. Un parfum accentuat de felinarul puternic din mijlocul camerei, parfum de noapte pana dimineata, dar care dimineata se pierde in aerul prea rece.
Mereu exista cate un parfum sa faca legaturile, un parfum care sa provoace amintiri, sa ravaseasca ganduri…dar parfumurile sunt trecatoare, sticlutele se golesce, si altele le iau locul.
Astept acel parfum care sa mi se potriveasca atat de bine, incat sa nu-l pot inlocui si al carui ambalaj il voi pastra mereu.
Si totusi, nu o sa uit niciodata parfumul…
1 comment:
intr-adevar, dintre toate senzatiile, mirosul este cel care pastreaza cel mai bine amintirile. cand simt mirosul d portocala toamna, ma gandesc la iarna, la bradul de caciun. cand simt miros de catravete spre sf iernii, imi amintec d primavara... si de fiecare data sentimenul este la fel d intens :) ce sa mai spun despre mirosul oamenilor...si mai ales al celor care conteaza... curly
Post a Comment