Cineva imi pune din cand in cand aceeasi intrebare « Tu mai reusesti sa te indragostesti ? »
Niciodata nu dau un raspuns exact, concret, dar din el ar rezulta ca nu.
Acum insa ma gandesc si cred ca nu este adevarat.
Mi se pare absurd, cum sa se intample asta asa ? Este ciudat, clar este ciudat. Dar ma gandesc cel putin o data pe zi la asta, imi amintesc prostioare ce ma fac sa zambesc, am ajuns pana si sa visez.
Dar am sa pastrez supansul inca putin.
Vad in fatza ochilori un negru, negru profund, negru scurt si lucios. Vad fericire, extaz, incantare. Ne recunoastem din sunetul unui pas in departare, din zgomotul frunzelor uscate sub pasii rapizi, din mirosul rece al iernii spre primavara.
Ma faci sa zambesc, de fapt nu, ma faci sa rad. Si rad cu cea mai mare pofta, ne amuzam impreuna, ne jucam impreuna, ne plimbam impreuna. Chiar imi aduci zambetul pe buze de fiecare data.
Si ma simt bine cand imi este dor de tine, bucuria revederii este si mai mare, emotia creste si este vizibila pentru toata lumea. Ador incantarea din privirea ta de fiecare data cand ne vedem, iti ador entuziasmul.
Gata, a durat destul suspansul asta. Acum e momentul pentru inca un zambet si o recompensa. Da, o recompensa, pentru tine da.
M-am indragostit de tine de cand te-am vazut prima data, creatura zvapaiata a noptzii, de cand erai un sobolan bleg si acum te iubesc, acum cand ai devenit «om mare », acum cand incepi sa te maturizezi si sa arati prezentabil, asa cum ar trebui, ca un adevarat cel mai bun prieten.
Niciodata nu dau un raspuns exact, concret, dar din el ar rezulta ca nu.
Acum insa ma gandesc si cred ca nu este adevarat.
Mi se pare absurd, cum sa se intample asta asa ? Este ciudat, clar este ciudat. Dar ma gandesc cel putin o data pe zi la asta, imi amintesc prostioare ce ma fac sa zambesc, am ajuns pana si sa visez.
Dar am sa pastrez supansul inca putin.
Vad in fatza ochilori un negru, negru profund, negru scurt si lucios. Vad fericire, extaz, incantare. Ne recunoastem din sunetul unui pas in departare, din zgomotul frunzelor uscate sub pasii rapizi, din mirosul rece al iernii spre primavara.
Ma faci sa zambesc, de fapt nu, ma faci sa rad. Si rad cu cea mai mare pofta, ne amuzam impreuna, ne jucam impreuna, ne plimbam impreuna. Chiar imi aduci zambetul pe buze de fiecare data.
Si ma simt bine cand imi este dor de tine, bucuria revederii este si mai mare, emotia creste si este vizibila pentru toata lumea. Ador incantarea din privirea ta de fiecare data cand ne vedem, iti ador entuziasmul.
Gata, a durat destul suspansul asta. Acum e momentul pentru inca un zambet si o recompensa. Da, o recompensa, pentru tine da.
M-am indragostit de tine de cand te-am vazut prima data, creatura zvapaiata a noptzii, de cand erai un sobolan bleg si acum te iubesc, acum cand ai devenit «om mare », acum cand incepi sa te maturizezi si sa arati prezentabil, asa cum ar trebui, ca un adevarat cel mai bun prieten.
No comments:
Post a Comment