Pacat…viata, obstacolele, greutatile schimba oamenii. Si noi
ne-am schimbat. Ne-am asprit, ne-am inrait, am devenit mai puternici dar mai
reci. Acum putem infrunta greutatile mai usor, dar asta doar pentru ca am
invatat sa ne detasam. Dar cat de bine este sa te detasezi? Cat de bine este sa
iti privesti propria viata din afara de parca te-ai uita la o piesa de teatru? O
piesa de teatru cu papusi manuite de altii, nu de tine, o piesa in care nu esti
scenarist, nu esti regizor, ci doar un biet actor care asculta instructiunile.
Dar ne-am schimbat si ne schimbam in continuare. Ma gandeam
cum as trece peste tot, cum ar fi sa continuam si cum as fi gata sa-ti spun DA
in orice moment. Probabil m-as lasa dusa de impulsul de moment…dar ar fi asta
cea mai buna solutie?
Nu cred, pentru ca nu mai suntem la fel si nimic n-ar mai fi
la fel. Am fi doar doi oameni reci care isi amintesc intamplari calde. Am fi
doua cuburi de gheata ce se topesc in amintiri.
Asa ca ce rost are sa speri, sa visezi, sa astepti? Ce rost
are sa te gandesti cum ar fi fost sau cum ar putea sa fie?
Fa un pas inainte, si lasa-l pe al doilea sa urmeze. Nu este
usor dar vei reusi, ca un copil care abia invata sa mearga. Mergi inainte, nu
te intoarce din drum…desi privirea stiu ca o vei intoarce…sa-i mai vezi inca o
data chipul inlacrimat.
Sursa imagine: http://cepums.deviantart.com/art/by-owning-it-169773467
No comments:
Post a Comment