Unii oameni au vise pe care nu indraznesc sa le viseze, au
dorinte carora se tem sa le dea glas. Dorinte clasice, simple, fara
inflorituri, lucrurile care poate le-ar implini viata dar de care le este
frica, din diverse motive.Unii oameni viseaza la gesturile mici care inseamna
mult.
Si acesti oameni pot prinde curaj, pot da frau liber
visarii, isi pot exprima visele, cu un mic imbold, cu o mana de ajutor, cu un
poetic sut in fund. Cand li se ofera ocazia incep sa viseze, cu ochii inchisi,
cu ochii deschisi, afara pe strada, privind un film in comfortul casei, citind
o carte pe o banca in parc, oricum si oriunde. Si viselel lor zboara departe,
peste capetele oamenilor plictisiti, peste inaltimile blocurilor gri, peste
copaci, peste nori, dincolo de soare…atunci ei sunt cu adevarat liberi.
Si eu am visat departe…si inca mai sper la vise…si eu am
atins libertatea si fericirea…timid, cu varfurile degetelor.
No comments:
Post a Comment