Haos

”Am ajuns cu bine, nu va afacetzi griji. Aici totul e frumos, soarele arde, e vreme numai buna de plaja. Salutari din concediul meu de departe

Semnat: EU”

HAHAHA

Subiect de griji in ultima vreme…imi vine sa rad. De ce nu va vedetzi de cursul vostru si intratzi in albia mea? Da, ok, poate sunt rautacioasa si ar trebui sa apreciez grija asta, dar sincer, chiar par sa am nevoie de ajutor?

Desi pare greu de crezut sunt cu picioarele pe pamant, mai legata de el decat oricare din voi, cei cu scenariile science fiction, cu lumile proprii si universurile paralele.

Pamantul e al meu, v-am lasat voua norii in grija, va las filmele, imaginatzia zburdalnica...VRETZI ?!?!?!?

HAHA VREI ?!?!?!

Cam ce vrei, hai share, vise, dorintze, fantezii…Facem tot ce vrei, facem tot ce vreau, facem tot ce vrem…TOT!!!
Wanna share? Bet you do!

Haos in ganduri…shhh…liniste, adunarea.


Vara? Unde?

E canicula, soare, zilele sunt ale verii si totushi…nu simt vara. Valurile si nisipul sunt undeva departe, in amintire. Nu e vara.

Noptzi pierdute in hrube supra aglomerate, nu am aer, simt ca nu mai simt.
Si totusi asta e mediul meu, aici ma simt bine, aici imi place sa nu simt, asha imi place sa nu simt.

Si chiar nu simt...nimic...
Sau simt?
Simt cum fiecare simte, dar eu nu simt.

Sunt ok, sunt ok ne simtzind, sunt ok stand printre cei catziva muritori de rand aburitzi de alcool, ma simt bine in multitudinea de zei ce cred k pot modela muritorii si se pot juca cu ei.

Simt…simt ca ei nu simt, simt ca doar eu simt, eu vad, ei nu vad, eu aud, ei nu aud….simt ca ei nu ma simt pe mine dar eu ii simt pe ei.