Suna...suna o data...mai suna, suna a doua oara, iar suna, gata a treia oara, ajunge. Sus, o zi intreaga in fatza.
Sus?!?! Se invarte, ma doare, kkt ce nasol, dar o fac, trebuie s-o fac. Miscari lente, pashi leneshi, ochii semi deschisi. Apa din belshug, o data si inca o data, hai ca potzi, hai ca pot. Gata, i-am deschis.
Apuc 2-3 carpe si sunt gata. Ah ba nu...am uitat masca. Ok repede masca si-am plecat...dar tot in reluare, si ma doare, ah ce m-ash intoarce in pat.
Un pas, inca unul, picioarele abea se taraie pe asfaltul inca rece, pe langa umbra copacilor, catre statzia aglomerata, spre caldura ucigatoare…si atunci de ce m-ash grabi? Neah, e bine asha, imi place ritmul asta. In dimineatza asta imi place lenea si miscarea lenta.
Ma gandesc la oaza, abea astept sa ajung acolo…pana acum putin timp treceam pe langa oaza fara s-o bag in seama, fara sa-i dau pic de atentzie, era doar decor. Cineva insa mi-a deschis ochii si mi-a arata oaza, am vazut cat poate fi de utila, iar in dimineatza asta imi este dor de ea, de oaza racoroasa si energizanta, o sa-mi incarc bateriile.
E cam lung drumul…si jucaria asta nici macar nu are baterie. Ia-tzi jucaria inapoi.
Uite-o, ea este, nu o himera, nu fata morgan…oaza, chiar ea, in toata splendoarea ei metalica si geamul transparent. Cineva imi sta in cale si-mi intarzie italnirea...ce ametzit. Dar acum e a mea, picatura cu picatura simt cum aluneca pe intestinele prea calde.
Sarpele metalic scoate capul si inghite toate vietatzile din jur, eu sunt una dintre ele. Inca o picatura leganata si vad un loc comod. Ash citi, da, drumul e lung si cartea asta oricum ma tzine in priza.
Shit, nu pot, imaginea se clatina si iar ma doare.
Fie, cobor caldura, birou racoare, imi acopar urechile cu muzica, lipesc ochii de monitor…si asta e.
Mda…bere…si am inceput.
Sus?!?! Se invarte, ma doare, kkt ce nasol, dar o fac, trebuie s-o fac. Miscari lente, pashi leneshi, ochii semi deschisi. Apa din belshug, o data si inca o data, hai ca potzi, hai ca pot. Gata, i-am deschis.
Apuc 2-3 carpe si sunt gata. Ah ba nu...am uitat masca. Ok repede masca si-am plecat...dar tot in reluare, si ma doare, ah ce m-ash intoarce in pat.
Un pas, inca unul, picioarele abea se taraie pe asfaltul inca rece, pe langa umbra copacilor, catre statzia aglomerata, spre caldura ucigatoare…si atunci de ce m-ash grabi? Neah, e bine asha, imi place ritmul asta. In dimineatza asta imi place lenea si miscarea lenta.
Ma gandesc la oaza, abea astept sa ajung acolo…pana acum putin timp treceam pe langa oaza fara s-o bag in seama, fara sa-i dau pic de atentzie, era doar decor. Cineva insa mi-a deschis ochii si mi-a arata oaza, am vazut cat poate fi de utila, iar in dimineatza asta imi este dor de ea, de oaza racoroasa si energizanta, o sa-mi incarc bateriile.
E cam lung drumul…si jucaria asta nici macar nu are baterie. Ia-tzi jucaria inapoi.
Uite-o, ea este, nu o himera, nu fata morgan…oaza, chiar ea, in toata splendoarea ei metalica si geamul transparent. Cineva imi sta in cale si-mi intarzie italnirea...ce ametzit. Dar acum e a mea, picatura cu picatura simt cum aluneca pe intestinele prea calde.
Sarpele metalic scoate capul si inghite toate vietatzile din jur, eu sunt una dintre ele. Inca o picatura leganata si vad un loc comod. Ash citi, da, drumul e lung si cartea asta oricum ma tzine in priza.
Shit, nu pot, imaginea se clatina si iar ma doare.
Fie, cobor caldura, birou racoare, imi acopar urechile cu muzica, lipesc ochii de monitor…si asta e.
Mda…bere…si am inceput.
No comments:
Post a Comment