Tuesday, June 30, 2009

Am obosit


Am obosit, iar am obosit.
Déjà sunt mereu obosita.
Liniste si pace…asteapta tu mult si bine.

Si daca ai obosit de ce nu iei o pauza ? Daca esti mereu obosita de ce nu renunti ?

Sa stii ca ma intreb si eu asta deseori. Oare cum ar fi sa renunt pur si simplu ? Cum ar fi sa nu-mi mai pese de nimeni si nimic si…sa dispar.

Si ce iti raspunzi ?

Ce imi raspund ? Imi raspund ca am fost mereu prea lasa. Mi-a fost mereu prea frica de asa ceva. Si apoi ma intreb iar la ce bun toata oboseala asta , ce rost are sa ma mai chinui ?

Si…vei fi in continuare lasa ?

Poate da, poate nu…
Cert este ca am obosit. Iar am obosit si m-am saturat sa fiu mereu obosita.
Ce rost au toate astea ? Pentru ce sa ma chinui cand oricum nu ma aleg cu nimic ? Pentru ce mai trag daca mereu sfarsesc ostenita ?

Undeva, candva, se vor termina toate astea…candva probabil nu-mi va mai fi frica...decat prea tarziu

2 comments:

katinka said...

" candva probabil nu-mi va mai fi frica...decat prea tarziu "

deci inseamnaaaa ca esti precauta intr-o mare parte a timpului ... eu nu pot sa fiu precauta ! incep sa am dubii deabia cand sunt in mijlocul problemei pentru ca mereu pornesc de la believe in the good in ppl ... altfel nu se poate la mine :)) in alte circumstante mi se pare inutil si sa mai tin minte cum o chiama pe persoana respectiva daca nu pornesc de la premisa asta .

si uite asa obosesc si eu , nu am cum sa renuntz pt k este inevitabil ... si pana la urma toti ne saturam sa fim obositi .

Pitik said...

Precauta pe dracu...macar de-as fi.
A dracu precautie apara asa pe la jumatea subiectului, cand deja e cam tarziu. Desi un dram acolo poate e de la inceput, poate nu precautie, dar neincredere :P in oameni in general

Eh si ne odhinim k s-o luma oricum de la capat...