Wednesday, June 17, 2009

Paharul si prietenul sau


Seara torida de vara, intunericul inca nu a pus stapanire pe oras. Caldura insa topeste totul, ne acopera, ne intoarce pe toate partzile pana ne amortzeste de tot.
Ne ascundem intre patru pereti la inaltime intre geamuri deschise si curenti de aer racoros. Azi ne-am rupt putin din amortzeala aruncandu-ne intr-o agitatzie amuzanta…mai mult pentru tine decat pentru mine (chicoteli).

Dar amortzeala isi spune iar cuvantul si ne prefacem atenti la cutia cu imagni colorate.
O privire si o savurez.
O atingere si profit de ea.
Gandurile, imaginile, simtzirile, totul se amesteca si incerc sa exprim…este atat de greu sa exprimi binele, placutul. Oricum nu este nevoie sa-ti spun nimic, stii déjà asta, trebuie sa stii asta, sper ca stii asta. Cuvintele ma imbata si nu le pot raspunde decat cu un zambet naiv si un chicotit.

Imi dai si mie din cuvintele tale ?
Mh nu, lasa, e bine asa.
Nu ai nevoie de cuvintele mele, cuvintele mele sunt fade, ar fi prea slabe sa exprime ce imi doresc de fapt.
Asculta-mi chicotitul, priveste-mi zambetul, asculta-mi respiratia si trezeste-ma brusc din somn, fa-ma sa tresar.
Nu ai nevoie de vorbele mele, nu ai avea ce face cu ele. Toate astea in schimb iti pot spune mai multe, trebuie doar sa stii sa le asculti.

1 comment:

Ionut said...

greu de comentat...stilul tau de a scrie este cu totul si cu totul aparte...pleci de la un titlu incintant, inceputul este si el provocator...iar apoi criptezi mesajul intr-un pahar de sticla care nu are legatura cu ce a fost pana acum si care transforma orice cuvant in ceva fad, precum tu spui...si cu toate astea, ruptura nu e brusca, iar intr-un final...bruschezi cu: "trebuie doar sa stii sa le asculti..."...
Cred..sau cel putin asa vreau sa cred, ca tu nu faci altceva decat sa ne inveti cum sa traim promordial...dincolo de cuvinte..doar prin ceea ce suntem: un zambet, un chicotit...o respiratie...frumos:)