Wednesday, November 4, 2009

Tine-mi culorile!




Uneori am senzatia ca imi pierd culorile, ca raman doar in alb si negru. E ca si cum mi s-ar strica televizorul, ca si cum ar arunca cineva cu clor pe mine, ca si cum o radiera magica mi-ar sterge nuantele.
Simt cum imi paleste nuanta rozalie din obraji, cum imi piere sclipirea din ochi, cum vorbele mele devin invizibile, cum gandurile ratacesc aiurea in pustiu…si ma simt handicapata, nu mai sunt intreaga, nu sunt eu.
O straina mi-a invadat corpul, o straina alb-negru isi face de cap cu trupul meu de parca as fi o marioneta, o faptura fara suflet m-a posedat, o fiinta fara culori. Si atunci ma aud strigand in gand, urland fara zgomot « Tine-mi culorile ! »

Alb-negru doare. Doare undeva in adancuri, nu la suprafata, nu e durere fizica.
Strang cu pofta din dinti, imi presez buza de jos intre ei si imi doresc sa simt gust metalic, sarat si rosu...dar nu-l simt, nu mai am simturi si nici forta sa musc atat de tare. Si chiar daca as face-o, fara culori nu as simti nimic.
Maine buzele mi se vor intinde si vor pofti lichid, maine buza de jos mi se va crapa de pofta, maine voi savura fiecare picatura din lichidul metalic.Pana atunci, alb-negru ma face sa ma simt un mic nimic.




No comments: