Sambata, inca o noapte racoroasa de toamna si totushi prea calda pentru perioada asta. In linistea tarzie a noptzii ma indrept incet, singur, spre ultimul metrou care ma va arunca in mijlocul orashului, in agitatzia noptzilor de sambata.
Cobor mult prea linistit scarile si studiez putzinii oameni de sub pamant, doi pusti negri cu haine largi, vorbind intr-o limba necunoscuta mie, un grupuletz galagios format dintr-o fata si doi baietzi care sincer imi irita retina si auzul si doua tipe ce isi soptesc diverse lucruri si chicotesc din cand in cand. Asteptam impreuna acelashi lucru, viermele metalic ce ne va plimba prin maruntaiele incinse ale orashului catre destinatziile finale.
Se simte adierea, se aude zgomotul, urcam si ajung la destinatzie. Imi indrept pashii leneshi si totushi dornici de agitatzie catre hruba ce ma va incalzi in noaptea asta, spre incaperile prea aglomerate de multzimea euforica. De cealata parte a shoselei aceleashi doua fete cu care am impartzit statzia si drumul cu metroul. Nu le cunosc, nu ma cunosc, dar o intrebare iese la iveala “Ce vom impartzi mai departe?”. Era clar o intrebre retorica, puteam sa pariez ca vom ajunge in acelashi loc.
Ma pierd in multzime, intalnesc cunoscutzi, ciocnim pahare, schimbam cuvinte si ne miscam haotic, ca in fiecare sambata noapte. Si, cum ma asteptam, dau cu ochii tot de ele, in multzimea lor de cunostintze, in euforia lor, cu licoarea menita sa stinga arshitza provocata de atatea suflete agitate la un loc.
Schimbam priviri, ciocnim pahare, vorbim, chicotim si ieshim.
E intuneric in camera putin prea rece, dar a avut grija sa nu inghetzam. Ma invart, ma foiesc, n-am somn. Nu pot tzine ochii inchishi, ii deschid si o privesc. Doarme ca un copil, imi vine sa o strang in bratze, dar ma tem sa nu stric armonia asta. Ma amuz cand o vad agitandu-se, parul alunecat pe frunte o gadila si stramba amuzant din nas. Dau shuvitza naravasha la o parte de pe chipul ei si incep sa-i mangai parul, abea atingand-o. Nu vreau sa stric momentul asta, vreau sa ii admir somnul, sa-i citesc visele.
Pleoapele imi devin greoaie, in curand nu imi voi putea tzine ochii deschis. Cu miscari lente imi lipesc buzele reci de obrazul ei fierbinte, o sarut, ii iau mana intr-a-mea si adorm asha, visand cele mai frumoase lucruri.
Cobor mult prea linistit scarile si studiez putzinii oameni de sub pamant, doi pusti negri cu haine largi, vorbind intr-o limba necunoscuta mie, un grupuletz galagios format dintr-o fata si doi baietzi care sincer imi irita retina si auzul si doua tipe ce isi soptesc diverse lucruri si chicotesc din cand in cand. Asteptam impreuna acelashi lucru, viermele metalic ce ne va plimba prin maruntaiele incinse ale orashului catre destinatziile finale.
Se simte adierea, se aude zgomotul, urcam si ajung la destinatzie. Imi indrept pashii leneshi si totushi dornici de agitatzie catre hruba ce ma va incalzi in noaptea asta, spre incaperile prea aglomerate de multzimea euforica. De cealata parte a shoselei aceleashi doua fete cu care am impartzit statzia si drumul cu metroul. Nu le cunosc, nu ma cunosc, dar o intrebare iese la iveala “Ce vom impartzi mai departe?”. Era clar o intrebre retorica, puteam sa pariez ca vom ajunge in acelashi loc.
Ma pierd in multzime, intalnesc cunoscutzi, ciocnim pahare, schimbam cuvinte si ne miscam haotic, ca in fiecare sambata noapte. Si, cum ma asteptam, dau cu ochii tot de ele, in multzimea lor de cunostintze, in euforia lor, cu licoarea menita sa stinga arshitza provocata de atatea suflete agitate la un loc.
Schimbam priviri, ciocnim pahare, vorbim, chicotim si ieshim.
E intuneric in camera putin prea rece, dar a avut grija sa nu inghetzam. Ma invart, ma foiesc, n-am somn. Nu pot tzine ochii inchishi, ii deschid si o privesc. Doarme ca un copil, imi vine sa o strang in bratze, dar ma tem sa nu stric armonia asta. Ma amuz cand o vad agitandu-se, parul alunecat pe frunte o gadila si stramba amuzant din nas. Dau shuvitza naravasha la o parte de pe chipul ei si incep sa-i mangai parul, abea atingand-o. Nu vreau sa stric momentul asta, vreau sa ii admir somnul, sa-i citesc visele.
Pleoapele imi devin greoaie, in curand nu imi voi putea tzine ochii deschis. Cu miscari lente imi lipesc buzele reci de obrazul ei fierbinte, o sarut, ii iau mana intr-a-mea si adorm asha, visand cele mai frumoase lucruri.
No comments:
Post a Comment