Intr-o noapte rece de toamna am visat un pat. Un pat ca in povesti, un pat in care visele pot deveni realitatea, iar realitatea poate deveni un vis, un pat pe care coshmarurile nu-l pot atinge vreodata.
Mi-am permis sa-mi transform visul in realitate, mi-am atins imaginatzi, timida, cu degetele tremurand de teama sa nu cutremur totul si sa dispara. Si era inca acolo, am luat-o in bratze cu drag si n-ash fi vrut sa-i dau drumul. Dar cum tzii imaginatzia pe loc? Nu potzi, asha ca am lasat-o sa zburde. Si alergand asha libera, m-a indreptat iar spre patul de vis.
Nu am sa cad din patul asta, nu ma voi lovi, ma tem de loviturle dureroase pe care mi le pot provoca. Sunt rece fara acel pat cald, dar prefer sa fiu rece decat sa cad. Si totushi…visez la el, si ash vrea sa nu cad…o sa ma tzii ?
Mi-am permis sa-mi transform visul in realitate, mi-am atins imaginatzi, timida, cu degetele tremurand de teama sa nu cutremur totul si sa dispara. Si era inca acolo, am luat-o in bratze cu drag si n-ash fi vrut sa-i dau drumul. Dar cum tzii imaginatzia pe loc? Nu potzi, asha ca am lasat-o sa zburde. Si alergand asha libera, m-a indreptat iar spre patul de vis.
Nu am sa cad din patul asta, nu ma voi lovi, ma tem de loviturle dureroase pe care mi le pot provoca. Sunt rece fara acel pat cald, dar prefer sa fiu rece decat sa cad. Si totushi…visez la el, si ash vrea sa nu cad…o sa ma tzii ?
No comments:
Post a Comment