Am obosit…am obosit sa alerg dupa umbre, goana si asteptatul m-au obosit. Ar trebui sa intind mana catre umbre si sa-mi dau seama ca nu pot fi atinse, sa intind apoi mana spre partea tangibila a umbrei si sa ma conving de existentza ei.
M-au obosit noptzile lungi innecate in alcool si zilele printate in mai multe exemplare.
Am nevoie de un ceas desteptator care sa ma indemne catre realitate, dar nu-mi vine sa ma desprind de lumea mea de vis, in care totul e posibil, in care alerg stand pe loc, in care umbrele sunt la fel de vii ca oamenii, si la fel de ushor de atins.
Vanez umbre, creez vise, traiesc in universul meu impartzit cu umbrele colorate.
M-au obosit noptzile lungi innecate in alcool si zilele printate in mai multe exemplare.
Am nevoie de un ceas desteptator care sa ma indemne catre realitate, dar nu-mi vine sa ma desprind de lumea mea de vis, in care totul e posibil, in care alerg stand pe loc, in care umbrele sunt la fel de vii ca oamenii, si la fel de ushor de atins.
Vanez umbre, creez vise, traiesc in universul meu impartzit cu umbrele colorate.
E noapte si o sa te uit, te-am uitat de fapt deja, te uit de fiecare data, te las acolo, pana adoua zi, cand imi zambesti calm si-mi spui "buna dimineatza", pana imi aminintesti iar ca nu te pot uita asha ushor...deshi esti doar o umbra.
No comments:
Post a Comment