Da, 25 decembrie, a venit si ziua de Craciun.
Sa facem inventarul, frigiderul plin cu sarmale este, nelipsita salata boeuf este si ea (stie mama cat imi place), cozonac pe alese si evident alte prajiturele pe langa.
Inevitabil, in dimineata de Craciun ma trezesc devreme. Cand eram copil aveam un motiv, eram nerabdatoare sa vad cadourile de sub brad. Acum motivul s-a dus, dar a ramas "obiceiul". Si ca in fiecare an m-am indopat bine de la prima ora cu minunata salata de muraturi si fierturi, am facut sa dispara cateva dulciuri si am ras din nelipsitele fructe de sarbatori, banane si portocale, ca ce Craciun ar mai fi fara mirosul de portocale decojite.
Bun, pasul urmator. Incet incet se trezeste toata casa, telefoanele incep sa sune, urari care mai decare. E timpul sa ne gatim, sa ne pregatim, pentru ca in familia mea nu a disparut anticul obicei cu mersul la nasi, si sincer, nu ma deranjeaza. Am facut ce era de facut si hai la drum.
Eh, acolo masa plina, tot felul de discutii, mai o tuica, mai un vin. Fiecare isi da drumul la gura poate mai mult de cat ar trebui. Nasa iar se plange de fiul nasului care suna, dupa spusele ei, "doar ca sa ceara bani", tata si nasu (frati fiind) deapana amintiri din copilarie, mama mai vine cu o poveste nou. Intre multele feluri de mancare, noi ne cam plictisism, asa ca din cand in cand mai trimitem un mesaj sau mai dam un telefon, dar se termina si episodul asta curand.
In seara asta se pare ca vom petrece, cica sa ne amintim de vremurile de alta data...asa o fi, asa sa fie. Om trai si om vedea.
Caodurile le-am pregatit si pentru maine, cand o luam de la capat cu rude, dar cu rudele preferate.
Pey bine...si iata Craciunul. Sa vedem ce urmeaza. Am inceput cu elan si am cam pierdut din idei pe drum, dar sa fie veselie.
No comments:
Post a Comment