Nu recunosc incaperea asta. Sunt intr-un loc strain. Pereti pictati, geamul larg deschis, zgomotul strazii…nimic nu-mi suna cunoscut. Si zac…zac in lumina unei lampi, al carei bec economic parca face pre multa lumina. Zac si indur tortura, zac si indur durerea pentru ca stiu ca va fi mai bine. Stiu ca voi trece peste si candva ma voi bucura de asta.
Zac si imi simt mirosul pielii.
Tu stii a ce miroase pielea mea?
Pielea mea miroase a cirese. Piele mea miroase a florile ciresilor primavera si a fructul copt si carnos in toi de vara. Pielea mea miroase a obsesie si mirosul asta te poate bantui…dar tu nu stii a ce miroase piele mea…
Tortura e din ce in ce mai greu de suportat, dar fumul de tigara imbinat cu mirosul de cirese imi indulcesc suferinta. Acum pot deschide ochii. Incep sa deslusesc siluete si sunetele imi par familiare. Acum am revenit la realitate dar pielea mea inca miroase a cirese.
No comments:
Post a Comment