Ceva e in neregula cu noi oamenii. Mereu ne plangem dar cand ni se ofera ce doream refuzam cu inversunare sa primim.
Ne plangem mereu “Eu i-am dat inima mea si EA mi-a calcat-o in picioare”, “I-am oferit tot ce se putea dar n-am primit nimic in schimb de la EL ”. Asta este, cu totii avem dezamagiri, cu totii am fost raniti candva. Da, doare. Da, ramane mereu in amintire. Da, mereu vom incerca sa ne ferim de acelasi lucru. Dar de ce mereu refuzam sa primim lucrurile bune?
Dupa acea inatamplare urata, de cate ori ti s-a oferit fericirea dar tu ai refuzat-o? De cate ori ai fost tratat cu respect, bunatate, simpatie, dragoste chiar, dar ai intors spatele asa cum candva ti s-a intors tie spatele?
De ce refuzam sa ne lasam iubiti, de ce ne refuzam fericirea, si alegem in schimb sa iubim si sa suferim?
De ce nu putem accepta lucrurile bune oferite pe o tava de argint dar acceptam fiere si pelin intr-o cutie de table ruginita?
Daca nu suferim nu simtim ca traim?
Daca nu iubim nu simtim ca traim
Daca suntem iubiti, ni se pare prea mult, nu putem duce asta
Fericirea pare ireala, odata ce-o vezi cu ochii nu ii poti accepta existenta.
Chestia asta ori o continuam ori o incheiem…dar trebuie sa o constientizam…suta la suta…de toate partile…
http://www.youtube.com/watch?v=6LERwqzaZXA
No comments:
Post a Comment