Ciresul

A fost odata ca niciodata un cires. In fiecare vara ma astepta in curtea bunicilor, cu corona plina de frunze verzi si cirese carnoase. La primele intalniri mi s-a parut urias, cu timpul insa mi s-a parut din ce in ce mai usor sa ma ascund printre crengile lui.

Cand bunica ma certa el ma ascunde.

Cand ceva nu imi convenea acolo eram.

Cand vroiam sa treaca timpul mai repede ma urcam printre crengi si priveam masinile de pe sosea.

Cand imi era cald ma ocrotea cu umbra lui deasa.

Ciresul ala a fost acolo mult timp. Dupa ce ea s-a dus, ciresul nu s-a clintit, a ramas acolo sa ma ascunda intre crengile lui si sa ma duca mai aproape de ea.

Dar ca orice lucru viu, a imbatranit. Frunzele erau din ce in ce mai rare si fructele abea se mai zareau. Pana intr-un an, cand, ajunsa acolo, nu l-am mai vazut. Din ciresul mandru a ramas doar o urma obosita de trunchi.

Dar ciresul a ramas in amintirile mele, la fel ca si ea.

http://www.youtube.com/watch?v=NJRJEgBimu0