Suntem atat de singuri cand dormim. Chiar si atunci cand cineva doarme langa noi, suntem la fel de singuri. Adormim imbratisati dar in somn ne indepartam, fiecare din noi fuge pe partea lui de pat, in universul sau de vise.
In vise suntem la fel de singuri. Visam la cineva, visam impreuna cu cineva, visam pe cineva, dar totusi acel cineva nu este acolo cu noi ci doar proiectia acelei personae, doar o imagine pe care o redam noi din amintiri sau din dorinte.
In lumea somnului suntem pe cont propriu, suntem independenti, avem intimidate…dar oare asta ne dorim? Cine isi doreste singuratatea somnului? Somnul e ca o moarte scurta, si cand dormi, nu iei nimic cu tine.
Am dormit si am avut vise intortocheate, vise neplacute, asa ca am deschis ochii, cautand parca pe cineva. Nu era nimeni totusi sa ma salveze din vis. M-am uitat in jur, m-am uitat la ceas…si am adormit la loc.
Si chiar daca erai langa mine, tot nu ma puteai salva din vis, cu visele te lupti singur.
No comments:
Post a Comment