Vad picaturile cazand dese si zgomotoase. Ploaia isi face de cap in geamul meu iar eu o admir melancolic. Ma simt usurata intr-un fel. Un zambet fortat imi tot apare pe fata, un zambet trist, dar totusi zambesc ploii.
Nu prea mi-ai dat nici o sansa, nu ma cunosti deloc…dar pe alta parte nici eu nu te cunosc, si nici nu m-am straduit sa o fac. Aseara m-am gandit indelung la ce as fi putut face, la ce as putea face inca. Mi-au trecut prin cap tot felul de idei, tot felul de ganduri care mi-au tinut somnul departe, si totusi nu am ajuns la nici o concluzie.
Cum ar fi totusi daca?
La varsta asta ma port de multe ori copilareste…si totusi iata ca pot analiza lucrurile conform varstei. Ma simt de 29, ma comport ca la 22….si totusi nu este atat de rau pe cat ai crede.
Stiu ca nu ai vrut sa fie asa, nu am planuit asta dar totusi ne scufundam in ape tulburi.
Imi ceri timp? Nu am timp deajuns, si totusi am sa imi impart putinul timp cu tine…ce vei face cu timpul meu?
http://www.youtube.com/watch?v=mrLt38s2CnU
No comments:
Post a Comment