Monday, September 21, 2009

Don’t you just love mornings ?


Mmm…iubesc diminetile.
Am adorat intotdeauna lumina zilei, iubesc soarele incalzindu-mi pielea.

Ochii atat de obositi, rosii, impaienjeniti dupa o noapte lunga imbibata in alcool, fum si transpiratie. Corpul sarat si obosit nu mai vrea sa cooperez dar tu insisti, tragi de el. Bordura era rece, acum déjà s-a incalzit. Nu se zaresete nici urma de nor, a inceput sa se auda un ciripit, un latrat si zumzetul strazii. Undeva in dreapta cineva mormaie intr-una o poveste, in stanga se aude cantecul oboselii pe care, poate in alta ipostaza, l-as injura de mama focului, niste fete se agita zgomotos in jurul nostru.

E dimineata, aprind o tigara dar fumul ei nu mai aluneca la fel de usor. Nu este prima tigara din dimineata asta, ci ultima de seara trecuta.
Printre pleoapele semi deschise zaresc urme de soare.
Imi place mirosul dimineatii. Nu minunatele dimineti de la mare, nu diminetile de acum cativa ani, nu dimineata aia pe care nu o mai tii minte, imi place pur si simplu DIMINEATA.



No comments: