Tuesday, September 15, 2009

Like the wind



Dimineata se simte briza racoroasa de toamna.
Vantul mi s-ar juca prin plete, daca as mai avea asa ceva. Se multumeste totusi sa-mi sopteasca la ureche un « Buna dimineata » destul de rece si sa-mi treaca niste fiori prin corpul cald, proaspat scos din asternuturi.
Apoi soarele isi face iar loc, iar vantul tace. Seara vine si vantul inca tace, dar eu il astept, maine dimineata va reveni.

Bate vantul in existenta mea, bate vantul zi de zi. Eu bat ca vantul, in fiecare dimineata.
Vine si pleaca, uneori e foarte imprevizibil. Uneori nu vine dimineata.
Vantul e ca o naluca, il vezi, il simti, dar nu-l poti atinge.
Azi e aici, maine nu mai este.

Am venit si am plecat.
N-am pierdut nici o secunda si nici nu o voi face vreodata.


No comments: