Insula

Cu forfota orashului in spate, cu briza conditzionata in fatza, dupa o lupta pentru un loc, am pornit-o catre mare. Prima ieshire pe bune la mare pe vara asta, prima data cand ”ma duc” de fapt vara la mare, pana acum mereu fiind acolo din oficiu.

Drumul este lung si visele maretze. Fara griji, doar cu ganduri curate, tot inainte catre viitorul luminos, inarmata cu curaj si vointza.

In racoarea noptzii parasesc shalupa ce m-a adus pe malul insulei fericirii si pornesc catre zonele populate, de unde vin luminile, de unde vin sunetele, unde se duc oamenii.

Oamenii…ehe oamenii…sunt atat de multzi, sunt atat de fericitzi, si totul este euforic si molipsitor mai rau ca o gripa, asha ca ma las si eu gripata alaturi de multzii prieteni peste care dau in drum.

Surpriza peste surpriza, prieteni peste prieteni, pahare peste pahare, miscare peste miscare, soare peste mare, luna peste intuneric, haos si fericire, iubire si nepasare.

Ochii mi i-am odihnit putin, corpul si mai putin, timpul nu l-am bagat in seama, dar el a trecut, chiar si asha ignorat…si a venit momentul sa platesc taxa de vama a insulei, sa-mi adun fericirea intr-un rucsac si sa ma indrept obosita si totushi inca vesela, catre locul din care am evadat.