Monday, July 28, 2008

Poveste in ploaie (Ar parea banal)


Si atat?! Atata?! Cum atat? El nu a zis nimic? Ea nu a facut nimic?
Trebuie sa mai existe ceva, trebuie sa continuie ceva, deja eram iritata de acel “Si atat...”, imi doream sa mai fie ceva, stiam ca trebuie sa continue cumva. Nu se putea termina asha povestea ei in ploaie.

Si nu, nu se terminasem…Am rasuflat ushurata, iar la reactzia mea am zarit pe chipul ei trist, un zambet sincer amuzat. M-am bucurat s-o vad zambind.
Hainele pe ea erau deja uscate, ne incalzisem amandoua. Ii vedeam chipul atat de clar. Deshi lumina era slaba, chipul ei stralucea. Buzele carnoase imi tzineau privirea atzintita asupra ei si nimic nu-mi putea distrage atentzia de la vocea ei blanda.

Nu a fost cum ma asteptam, povestea nu a continuat in aceea seara, povestea a continuat cu o intalnire cu totul intamplatoare in maruntaiele pamantului, intr-o seara alba de iarna in care s-au salutat si au schimbat doua vorbe. Abea atunci si-au adresat cu adevarat primele cuvinte, parca abea atunci s-au cunoscut de fapt, intamplator, in metrou. Dar asha ar parea atat de banal, ar disparea tot farmecul povestii.

Ii citeam incantarea in privire cand imi povestea cum intre ei a inceput sa se lege ceva, cum a decurs acel ceva, parea atat de fericita, atat de indragostita povestindu-mi detaliat lucrurile pe care le faceau impreuna. Ma simtzeam ca un personaj auxiliar intr-un film de dragoste, un biet privitor care si-ar dori sa devina candva personajul principal.

Nu a fost totushi o poveste doar cu lucruri bune. Fara teama, de parca ne cunosteam de 1000 de ani, mi-a povestit absolut tot. Nu doar momentele fericite, ci si cele triste, nu doar cat de bine se simtzeau impreuna, ci si cele in care iesheau scantei. Secventze pline de tandretze urmate de accidente inflacarate. Dragoste cu nabadai ash putea sa o numesc.
Dar daca ash descrie totul, ash putea scrie un roman, si nu am timp pentru asta.
VA URMA

No comments: