Am cunoscut-o intr-o seara mult prea rece de vara. Intunericul se lasase peste orash si ploaia deasa nu se mai oprea. Eu ma indreptam grabita spre casa, incercand sa ma feresc de stropii inghetzatzi sub o umbrela, ea, firava, speriata, plansa, se plimba incet, fara tzinta, netzinand cont de apa care o udase pana la piele.
Ochii ei, pe cat de negri pe atat de tristi, m-au inmuiat mai mult decat ar fi putut s-o faca cel mai mare potop, am intrebat-o daca nu vrea sa impartzim micul meu acoperish.
A ridicat privirea foarte mirata catre mine si am vazut cum coltzurile gurii i s-au ridicat intr-un zambet inghetzat si putin fortzat. A articulate cateva cuvinte
Ochii ei, pe cat de negri pe atat de tristi, m-au inmuiat mai mult decat ar fi putut s-o faca cel mai mare potop, am intrebat-o daca nu vrea sa impartzim micul meu acoperish.
A ridicat privirea foarte mirata catre mine si am vazut cum coltzurile gurii i s-au ridicat intr-un zambet inghetzat si putin fortzat. A articulate cateva cuvinte
“Itzi multzumesc, dar o umbrela imi va acoperi doar trupul, nu si sufletul.”
Mi-a starnit curiozitatea si singura idee care mi-a venit pe moment a fost sa-i ofer o cafea si sa o rog sa-mi spuna povestea ei. De data asta am avut mai mult success decat cu umbrela pentru ca a acceptat propunerea mea.
Ne-am refugiat intr-o cafenea mica si pustie, am comandat ceva cald si i-am sorbit fiecare cuvant, cum o facusem anterior la o singura perosana, dar cu povesti total diferite.
Mi-a starnit curiozitatea si singura idee care mi-a venit pe moment a fost sa-i ofer o cafea si sa o rog sa-mi spuna povestea ei. De data asta am avut mai mult success decat cu umbrela pentru ca a acceptat propunerea mea.
Ne-am refugiat intr-o cafenea mica si pustie, am comandat ceva cald si i-am sorbit fiecare cuvant, cum o facusem anterior la o singura perosana, dar cu povesti total diferite.
VA URMA
No comments:
Post a Comment