Thursday, July 24, 2008

Poveste in ploaie (Prima)


Si-a inceput povestea, mai in gluma, mai in serios, cu “A fost odata ca niciodata…”, lucru care mi s-a parut foarte dragutz. I-am inteles in aceste prime cuvinte firea visatoare, si eu incep asha povesti, in visele mele.

Era o zi oarecare de toamna, micutza rebela cu panglici colorate in par si zambet plin se plimba fara tzinta pe strazile aglomerate. Orashul nu ii era inca destul de familiar, inca incerca sa-l cunoasca si sa-si faca un rost. Din fericire avea ceva prieteni aici, care o ajutau din cand in cand, cu care-si pierdea noptzile si zilele mai mult sau mai putzin util.

In ziua aia toata lumea parea la picioarele ei, se simtzea in largul ei, incet incet se obisnuia aici, incepea sa-i placa tot mai mult. Si asha increzatoare cum era, parea ca atrage toate privirile, deshi nu era o tipa superba. Era insa foarte vesela, foarte simpatica, care inspira cele mai calde sentimente.

In aceeashi zi oarecare, el se plimba, ingandurat ca de obicei, pe aceeshi strada. Prins in ganduri cum era, ai fi zis ca nu observa nimic in jur, si asha era…pana in secunda aia, “magica” cum a descris-o ea, cand ceva l-a facut sa-si arunce privirea pe ea, si sa nu se mai poata dezlipi. A ramas fixat, neputand sa zica nimic, neputand sa fac nimic, parca cimentuit in trotuar, pana cand micutza a disparut in multzime. Cand a reushit sa se dezmeticeasca era deja prea tarziu…ea disparuse.
VA URMA

No comments: