Paralel

M-am trezit foarte bine dispusa…de vina e acelashi soare. Am ieshit in strada zambind tuturor celor care treceau pe langa mine, se vedea foarte clar un zambet de sub fesul roz. Dap, eu eram zambetul larg de sub fesul roz, sa stitzi de acum cadn ma vedetzi :P

Si privind la oamenii din jurul meu am inceput sa ma gandesc…candva, mi se parea k sunt totzi la fel. Parca totzi se trezeau la aceeashi ora pentru a merge la munk sau la scoala, totzi luau micul dejun in acelashi timp, totzi se imbracau la fel, totzi aveau trasaturi atat de asemanatoare, totzi gandeau la fel, totzi erau limitatzi de aceleashi reguli, totzi urmau aceeashi rutina…zi de zi, luna de luna, an de an.

Totushi, uitandu-ma parca mai atent, am inceput sa-mi schimb incet parerea. Acum vad fiecare individ in parte, iau fiecare grimasa separat, fiecare gest pare unic, totzi se deosebesc intre ei. Si de la o simpla prima vedere imi fac cate o idee total diferita despre fiecare persoana in parte.

Oricum, ideea de prima vedere e superficiala, dar imi place sa-mi imaginez lucruri despre fiecare, sa le interpretez mimica, gesturile, sa-mi imaginez cum este de fapt fiecare in spatele acestei masti cotidiene. Nu voi cunoaste niciodata acesti oameni, simplii trecatori pe strada, simpli trecatori prin viatza mea, si tocmai asta este farmecul lor. Imi pot crea in minte o imagine a lor care poate fi total diferita de cea adevarata…fara ca asta sa ma va afecteze vreodata.

Pentru mine raman aceeashi necunoscutzi, cu o existentza de care ei nici nu au habar, devenind astfel personaje intr-un univers paralel celui incare convietzuim, un univers pe care l-am creat eu, pentru mine, pentru a-mi umple golul de timp pierdut pe drumurile zilnice.