Cu picioarele pe pamant si capul in nori

Be my friend! Be my friend!

Si acum vezi un clown jucarie cu o fatza sadica si o drujba in mana venind dupa tine...

Da frate, ai fatza de clown sadic, stai chill k nu se uita femeile la tine pentru k ai fi frumushel, nu-ti mai face tu griji pe tema asta,o sa vina si momentul cand o sa dai peste jumatatea ta, aia care te asculta si te apreciaza pentru ceea ce esti de fapt.Te alearga female k le abureshti bine, doua vorbe si au picat k mushtele in plasa paianjenului.

Ai adunat atatzia ani dar n-ai facut nimik din ei, te simtzi singur si neimplinit, te temi k nu o sa devii niciodata serios si o sa mori singur, de asta te sperie femeile ushoare pe care le aduni fara efort in jurul tau. Te inspaimanta prietenii cazutzi prada tentatziei si intri in panica, dar nu e cazul…tocmai panica asta te aduce cu picioarele pe pamant si face diferentza intre tine si ei. Lasa depresiile si ia partea buna a lucrurilor.

Itzi place sa-ti traieshti viatza si asta este cel mai bun lucru pe care il potzi face pentru tine, itzi traieshti viatza printre noi.

Esti cu picioarele pe pamant atata cat trebuie sa nu te rupi de realitate si sa nu te pierzi in lumi imaginare, in filme tripante.

Ti se pare cumva k vorbesc despre tine? Nu coaie, vorbesc despre mine…despre tine dak vrei, despre noi totzi cei care trecem prin asta.
Nu esti singur ;)

Si uite cum ideile se completeaza:

Mike spune:
08:57
Pe unii pur si simplu ii opreste frica din procesul ala complex si atemporar oarecum care te duce incet dar sigur la fund. Frica?! Da frica...functioneaza, dar doar o vreme. Orice senzatie repetata nu ajunge decat sa duca la obisnuinta si apoi ca prin minune sa dispara. E bad ... da? Altii reusesc sa tina asta in frau repetandu-si obsedant diferentele...zi de zi...doar asa. Cea mai importanta idee care evidentiaza asta.... ahhh e incredibil d simplu! :)) Ar fi urmatoarea: Totul e un joc..doar un bonus corupt si interzis al realitatii...niciodata REALITATEA PROPRIUZISA. Stick 2 reality!

Si totusi....chiar si asa...in timp...pelicula care o numim realitate devine din ce in ce mai neimportanta...pt ca dincolo...iti dai seama ca realitatea nu e totul. Nu sunt totdeauna instrumente cu care te joci...uneori sunt si unelte prin care inveti si decoperi...